Meserie - brățară de tinichea

Titlu: Despre cum se montează/verifică o instalație GPL marca BRC la Nord Service de specialiștii lor.

(E o poveste lungă, pentru cine nu are răbdare să o citească, ideea este următoarea: Nu recomand DELOC acest service!)

Sfârșit de decembrie 2013, am programare să montez pe o Toyota RAV-4 o instalație GPL BRC. Avans dat la programare, plătit totul cash.
Mă prezint acolo la ora 13.00. La ora 15.00 se întrerupe curentul cu mașina urcată pe elevator. Ghinion, ce să zic, dar trebuie să vină curentul. La ora 16.30 se continuă lucrul pe un semiîntuneric în service. Ora 17.00 se continuă montajul instalației (inclusiv la motor) la lumina telefoanelor celulare și a unei lanterne. Meserie, zic eu cu inima îndoită. Oamenii nu se lasă. Meseriașul ce lucra la butelie, discută în fața mea cu colegul, spunând tare că „ce este al lui (adică bacșișul) este pus de o parte”. Cu toată nemulțumirea mea, încep să mă gândesc cam cât trebuie să îi dau.
Trecut de ora 17.30, termină treaba, dar îmi menționează că butelia are un defect din fabricație și trebuie schimbată. Alt ghinion, dar oamenii sunt profesioniști și vor să remedieze. Nu au pe stoc, dar să revin după sărbători, peste 3 săptămâni, să o schimbe. Nicio problemă ..
Mașina tot pe elevator, curentul oprit în continuare. Mă întreabă dacă stau în Craiova, în ideea să plec acasă cu taxiul și să iau mașina a doua zi. Intuiesc direcția întrebării și le spun că nu sunt din Craiova. Apare patronul (şeful etc), care le spune să nu plece acasă până nu dau joc mașina. Inginerul de service deja plecase, eu dialogam pentru mașină cu „meseriaşii”.
Timp de 20 de minute se caută după o scară și o cheie cu care să coboare manual mașina de pe elevator.
Reușesc să plec de acolo după ora 18.30, toată lumea (ne)mulțumită.
P.S. Meşeriaşul primește bacșișul, ca pe un drept universal. Plec nemulțumit de tot ce s-a întâmplat, dar și de faptul că le-am mai dat și bacșiș. Mă uit la conductele din portbagaj lăsate aiurea (că doar tot se va schimba butelia), trag aer în piept și îmi zic că 3 săptămâni trec repede.

Ianuarie
Au trecut greu 3 săptămâni, uitându-mă zilnic la mățăraia de conducte și fire din portbagaj.
A venit noua butelie, mă duc bucuros să o schimbe. Pe scurt, se schimbă butelia, se pozează conductele bine, Meseriașul uită să strângă un șurub de la conducta de gaz ce vine de la bușonul de alimentare în butelie, dar colegul observă și remediază.
Răsuflu (aerul tras în piept acum 3 săptămâni) ușurat, zicând „gataa!”. Nu știam că sunt decât la început.

Ianuarie (după 5-6 zile)
Nevasta îmi zice că scârțâie ceva în spate. Îmi ciulesc urechile, opresc muzica, chiar se aude. După câteva zile de scârtâieli, mă hotărăsc să fac ceva. Opresc mașina, scârțâiala continuă. Deschid portbagajul, mă apropii de butelie și exclam (ne)satisfăcut: „Am găsit!”
Dau telefon timid la service, le povestesc .. trebuie să trec pe acolo. Bun, hai că se rezolvă și asta, apoi mă pot bucura de rezultatul celor 2500 lei (plus bacșiș) dați pentru instalația GPL.
La service mă întâmpină Meseriașul și colegul lui. Le spun despre ce e vorba, nu apuc să termin și îmi spun că e ceva obișnuit, e plutitorul care atinge butelia, la ei face la fel, să nu îmi fac griji. Încep să mă uit în jur, după alte păreri. Noroc cu inginerul de acolo (Bogdan, care nu mai lucrează acum acolo) care îmi spune că o vor demonta și vor încerca să o rezolve.
În ritm de melc (fără să fiu eu subiectiv), se apucă de demontat. Se uită la plutitor, descoperă că scârțâie și îl învârt vreo 10 minute crezând că dispare zgomotul. Zgomotul nu dispare.
Meseriașul vine cu soluția: „Să ungem cu vaselină!” și pleacă de lângă mașină.
Mă uit neîncrezător la celălalt, sperând mut că e doar o glumă. Totuși, din nou timid, întreb dacă e o glumă, adică vaselină în butelia cu combustibil .. nu sună prea bine. În plus, vaselina nu va fi spălată de GPL???
Îmi spune că e o glumă. Încep să râd, recunoscând că am mușcat-o.
Peste 1-2 minute vine Meseriașul. Cu o șurubelniță cu vaselină pe vârf.
Rămân iar mut.
Colegul unge tacticos, generos, toate rotițele și părțile mobile ale plutitorului. Mă uit neajutorat în jurul meu și văd patronul. Aleluia, venea chiar spre mine.
„Fiți amabil, este bine să ungă băieții cu vaselină în interiorul buteliei?” zic eu.
„Nicio problemă, chiar este indicat. Este problemă la sudura cu oxigen, dar aici nu este.”
Și pleacă.
Mă uit la meseriaș, întrebându-l dacă nu crede că vaselina se va spăla de la GPL și scârțâitul va apărea din nou. Răspunsul este prompt: „Dacă mai scârțâie, veniți și o ungem din nou”.
Acuma, miștocăreala nu prea îmi place. Le zic să lase gluma la o parte, că eu nu am timp să vin la ei săptămânal să ungă ei un plutitor.
Deodată serios, colegul Meseriașului îmi zice că dacă mai scârțâie, o schimbă.
Plec de acolo, fac proba, nu scârțâie nimic, zic iar gata, nu le dau bacșiș în semn de maximă nemulțumire și plec.

Ianuarie (peste 3 zile)
Plutitorul scârțâie vesel (evident, câtă minte să ai să îl ungi). Sun, dra de la recepție îmi spune că vor face comandă la piesă.
Vine piesa. Programare pentru luni la ora 16.00, cu insistență (nu pot mai devreme, nu e țară numai de pensionari).
Ajung la ora 16.00, nici nu vreau să mai stau lângă ei, aștept în Sala de așteptare. O rog pe dră să îmi facă baieții și revizia de 1000 km.
După 20-40 de minute, Meseriașul îmi face semn că totul s-a rezolvat, să merg să bag gaz pentru a vedea că totul este cum trebuie să fie.
Meserie.

Mă duc la GPL să fac plinul. Cuplează pompa, intru în vorbă cu omul de la pompă despre cum meseria la Service Nord e brățară de aur, îi dă drumul, continuăm să vorbim. La un moment dat sare ca ars, arătându-mi portbagajul mașinii mele, care arăta ca o arteziană. Oprește pompa, deschid ușa tremurând ( de nervi), din capacul buteliei ieșea gazul ca la el acasă. Mă uit atent, fix șurubul pe care îl uitase Meseriașul prima dată să îl strângă. Tot gazul ce trebuia să intre în butelie, numai acolo nu era.
Înjur, plătesc, plec în trombă către profesioniști.

Meseriașul în service, îi bat în geam, nici nu se uită la mine. După vreo 15 secunde de bătut în geam, catadicsește să se uite, vede figura mea și se prinde că ceva nu e în regulă. Iese afară și mă întreabă dacă răsuflă pe undeva. Îi arăt portbagajul care arăta de parcă ninsese în el. De miros ce să mai zic, totul era ud cu GPL.
Începe să se agite, și să se uite ce s-a întâmplat.
Avertizez pe dra de la recepție că are de plătit gazul, că nu vreau miros de GPL în mașină când plec de acolo, serviabilă îmi promite că voi pleca mulțumit de acolo. Îi spun că asta va fi greu să se mai întâmple.
Vine femeia de serviciu cu o cârpă și o sticlă de Ajax, gata să rezolve problema.
Între timp, Meseriașul a strâns șurubul etc și mă anunță că problema e rezolvată.

Mă duc la GPL să fac plinul. Omul de la pompă simpatizează cu mine și îmi promite că de data asta va fi EL atent, ca nu cumva idioții să fi greșit din nou). Cuplează, deschide portbagajul. cu ochii pe butelie dă drumul la gaz.
Evident, GPL tâșnește în toate părțile, omul sare să oprească pompa, se uită și îmi diagnostichează rapid: „s-a dus și garnitura!”
Plec la fel de nervos, ajung la meseriaș care se uita la mine întrebător. Îi arăt portbagajul. Tot la mine se uită și mă întreabă dacă răsuflă. Îi zic să verifice.
Deschide portbagajul, butelia șuiera veselă.
Înjurături ... doamna cu cârpa cu Ajax apare din nou ... toți nemulțumiți că stau peste program.
Se apucă să demonteze și să remonteze capacul, fără vreo intenție să schimbe garnitura. De data asta fac scandal și le zic că nu accept aceeași garnitură .. se uită strâmb la mine .. ameninț că vreau să stau de vorbă cu patronul .. cu toții sar în sus că schimbă și garnitura, plătesc și gazul consumat, totul se rezolvă.
Caută în depozit, găsesc cu greu o garnitură, o schimbă, mă trimit iar să încarc cu GPL.

Încarc, totul este bine. Mă întorc la recepție, dra amabilă, își cere scuze pentru tot, îmi menționează că a pus și ștampila pentru revizia de 1000 km.
Mențiune: Dacă totul ar fi mers normal, luam cartea de service și plecam. Dar totul a mers prost.
O întreb: „Sunteți conștientă că ați pus ștampila și NU AȚI EFECTUAT NICIO VERIFICARE?”
Consternată, se uită la mine. Mă întreabă la ce mă refer. De exemplu, spun eu, nu ați verificat emisiile de noxe, conform tabelului cu verificări ce se fac la revizia de 1000 km.
Iese din birou, îi adună din nou pe meseriașii care se îndreptau spre mașini să plece acasă și le zice să facă noxele.
Mormăie toți, nimic fată de mine.
Trag mașina, fac băieții noxele. Totul e ok. Îmi urează la revedere și îi opresc: „Și restul de verificări??”
Blocați, se uită la mine. Îi întreb dacă știu ce se verifică la revizia de 1000 de km, evident că nu aveau habar, le arăt cartea de service și încep să bâjbâie: asta o făcurăm, pe elevator cred că nu e cazul (total de acord, ținând cont de prima pățanie), hai să ne uităm la motor. Detecția de gaz cu un echipament special ... pauza.
Renunț și le spun că sunt pe deplin mulțumit și că vreau să plec.

Așa este, sunt pe deplin mulțumit! Sunt pe deplin mulțumit pentru că am luat hotărârea să nu mai calc pe acolo niciodată.